Prin formă se apropie mai mult de stâlp funerar, forma arhaică a crucii, din care va deriva mai târziu aceasta. Stâlpii funerari la români sunt cel mai vechi însemn așezat la căpătâiul mortului. În unele zone s-a păstrat diferențierea pe sexe. Piciorul mai îngust este ars în partea de jos, care se introducea în pământ(pentru a nu putrezi). Brațele crucii au fost decupate din porșiunea superioară, dreptunghiulară. Pe ambele fețe, central, este scobit un simbol solar înscris în cerc. Pe o parte rozeta cu 6 petale(reprezentare geometrică a soarelui, roata, imaginea soarelui în formă statică), pe cealaltă vârtejul(soarele la apus, curbura razelor fiind în jos). Stâlpul funerar nu purta inscripții. Această cruce se punea la căpătâiul femeilor, conform informațiilor din teren(1976).