Icoana propriu zisă reprezintă "Încoronarea Fecioarei", temă iconografică specifică pentru catolicism.Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Regină este instituită de papa Pius al XII-lea, prin encliclica Ad Caeli Reginam (11 octombrie 1954), document care o numește pe Maria Regină a cerului. Este remarcabil însă ca titlul de Regină era atribuit Mariei prin tradiție cu multe secole înainte, începând cu antifona Bucură-te, Marie (ce datează din sec. al XI-lea), urmată de invocația corespunzătoare din Litania Lauretană (aprobată de papa Sixt al V-lea în 1587). Papa Pius al XIII-lea a instituit sărbătoarea la data de 31 mai (ultima zi din luna închinată Mariei), însă papa Paul al VI-lea, în 1969, a transferat această sărbătoare la data de 22 august. Modul de realizare a picturii este de inspirație renascentistă. Sfânta Treime, reprezentată prin Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl, aflați în planul superior,așezați pe tronuri de nori și Duhul Sfânt, în formă de porumbel alb, țin o coroană împărătească deasupra capului Fecioarei. Aceasta cu mâinile pe piept, într-un gest de smerenie și rugăciune. Isus ține în mâna dreaptă o cruce mare. Dumnezeu Tatăl, bătrân, are nimbul triunghiular. Foița metalică este deteriorată. Din bucățile rămase se poate observa veșmântul împărătesc,( decorat cu motive florale, linii de puncte),norii, decorul geometric marginal. Rama acoperită cu foiță decorată de asemenea cu motive florale și fitomorfe stilizate. Caseta, din lemn de fag, încheiată la colțuri cu pene, are un locaș la partea superioară, unde se introducea o bucată de sticlă ce proteja icoana.Deteriorarea icoanei(care a făcut parte din inventarul casei Audia) permite studierea tehnicii de realizare a acestui tip de icoane cu ferecătură.